Este lucrarea pe care am pregătit-o pentru teza de doctorat. Cititorul poate găsi aici deopotrivă sinteze ample şi materiale originale, în echivalentul a mai mult de 400 de pagini tipărite. Astfel:  

  În Capitolul 1 am tratat semnificaţia şi evoluţia istorică a conceptelor de temperatură şi de scară de temperatură, în strânsă legătură cu dezvoltarea fizicii, în special a termodinamicii, o sinteză comprehensivă care îmbină elementele de istorie a ştiinţei cu fizica ce fundamentează teoria şi practica termometriei. O poveste atrăgătoare - chiar şi pentru nespecialişti – despre inventarea termometrului şi încercările succesive de stabilire a unor metode de calibrare şi etalonare din ce în  ce mai precise.

  În capitolul următor am examinat modul în care aceste idei teoretice au fost transpuse în scări practice de temperatură adoptate la nivel internaţional.

  Capitolul 3 actualizează definiţia kelvinului cu cele mai recente dezvoltări privind cerinţele pentru compoziţia izotopică a apei din celulele de punct triplu.

  Modificările fascinante de constituţie şi de structură care se produc într-o substanţă spectral pură folosită ca punct fix de temperatură sunt relevate în Capitolul 4, care completează tratarea clasică, de referinţă, a lui McLaren, cu particularităţile macrostructurale şi microstructurale determinate de mecanismele cristalizării.

  În condiţiile specifice domeniului şi anume, de coexistenţă a unei scări absolute (termodinamice) de temperatură şi a unei scări internaţionale practice de temperatură, precum şi în absenţa unei tratări explicite în literatura de specialitate a conceptului, Capitolul 5 defineşte etalonul primar al unităţii de temperatură. Este prezentat un scurt istoric al evoluţiei etalonului primar din România, incluzând cele mai importante dezvoltări din perioada 2001-2006, şi sunt analizate performanţele lui comparativ cu cele ale etaloanelor primare din ţările semnatare ale CIPM MRA. Analiza conduce la concluzia că, începând cu anul 2005, scara naţională de temperatură în domeniul cuprins între -189,3442 °C şi 660,323 °C este realizată la nivelul celor mai bune performanţe metrologice din Uniunea Europeană.

  Capitolele următoare prezintă instalaţiile şi metodele INM de materializare a celor 10 puncte fixe de definiţie ale Scării Internaţionale de Temperatură din 1990 (SIT-90) din domeniul cuprins între -189 °C şi 1200 °C:

    Capitolul 6 - Punctul triplu al argonului; Capitolul 7 - Punctul triplu al apei; Capitolul 8 - Punctul de solidificare al zincului;  Capitolul 9 - Punctul de solidificare al staniului; Capitolul 10 - Punctul de solidificare al aluminiului; Capitolul 11 - Punctul de solidificare al argintului; Capitolul 12 - Punctul de solidificare al cuprului; Capitolul 13 - Punctul de solidificare al indiului; Capitolul 14 - Punctul de topire al galiului; Capitolul 15 - Punctul triplu al mercurului

   şi sunt subliniate acele realizări - echipamente sau metodologii - din perioada 2001-2006 la care contribuţia autorului a fost substanţială. O menţiune aparte se cuvine a fi făcută despre instalaţia INM pentru materializarea punctului triplu al argonului. Prin realizarea acestei instalaţii în anul 2001, laboratorul Termometrie al INM se înscrie între singurele 5 laboratoare din lume (alături de LNE-INM/CNAM Franţa, NPL-Anglia, NIST-SUA, NRC-Canada) care deţin instalaţii de construcţie proprie pentru materializarea punctului triplu al argonului.

  Capitolul 16 cuprinde o descriere amplă a construcţiei şi a factorilor care influenţează utilizarea termometrelor etalon cu rezistenţă din platină, mijloacele de interpolare ale SIT-90 în domeniul de temperatură cuprins între -189 °C şi 962 °C.

  Capitolul 17, Capitolul 18 şi Capitolul 19 tratează metodele originale dezvoltate de autor pentru evaluarea incertitudinii de măsurare la punctele fixe, pentru propagarea acestora la temperaturile intermediare prin interpolare şi, respectiv, pentru evaluarea incertitudinii de măsurare la utilizarea unui termometru etalon cu rezistenţă din platină etalonat conform SIT-90.

  În sfârşit, în ultimul capitol am prezentat activitatea desfăşurată în perioada 2001-2006 prin care au fost îndeplinite cerinţele CIPM MRA pentru recunoaşterea internaţională a referinţelor naţionale de temperatură şi a capabilităţilor de etalonare şi măsurare ale laboratorului Termometrie al INM:

●     participarea la comparaţii cheie şi suplimentare alături de marea majoritate a laboratoarelor naţionale europene,

●     implementarea unui Sistem al Calităţii, care a fost recunoscut de foruri desemnate la nivelul organizaţiei europene de metrologie, EUROMET (actualmente, EURAMET).