Acest web site a fost optimizat pentru Browser-ul Microsoft Internet Explorer 6.0

         

		Contribuţii la realizarea etalonului primar al unităţii de temperatură în domeniul cuprins între punctul triplu al argonului (-189,344 2 ˚C) şi punctul de solidificare al argintului (961,78 ˚C) Sonia Gaiţă, 2007                                                                                                                              Capitolul 17
		Evaluarea incertitudinii de măsurare la punctele fixe de definiţie ale SIT-90   Etalonarea termometrelor etalon cu rezistenţă din platină (TERP) la punctele fixe de definiţie ale Scării Internaţionale de Temperatură din 1990 [1] stă la baza definirii temperaturilor T90 din domeniul cuprins între 13,803 3 K şi 961,78 ºC. Temperaturile sunt determinate în funcţie de raportul:                                                                                                             (17.1)  prin intermediul unei funcţii de referinţă Wr(T90) şi a unei funcţii abatere ΔW(T90):                                                                                                      (17.2) Funcţia de referinţă Wr(T90) este o serie de puteri ai cărei coeficienţi sunt daţi în textul SIT-90. Funcţia abatere ΔW(T90) este o funcţie cu o formă generală, dar valorile coeficienţilor săi sunt specifici TERP supus etalonării şi sunt determinaţi din măsurările la punctele fixe de definiţie.  Incertitudinile asociate cu rezistenţa electrică a TERP măsurată la temperaturile punctelor fixe sunt propagate la orice temperatură intermediară din domeniul de etalonare al TERP prin utilizarea relaţiilor de interpolare din SIT-90. (Pentru detalii, se va vedea Capitolul 16, Termometre etalon cu rezistenţă din platină (TERP)). Conform Ghidului ISO (GUM) [2], incertitudinea de măsurare se evaluează folosind un model matematic al măsurării şi legea de propagare a incertitudinii. Singurele măsurări implicate în determinarea caracteristicii W = f(T90) a unui TERP sunt măsurările rezistenţei sale la punctele fixe. Prin urmare, funcţiile de modelare pentru aceste măsurări sunt de importanţă critică. Importante eforturi ale cercetătorilor în termometrie au fost focalizate în ultimii 10 ani pe evaluarea incertitudinilor de realizare a Scării [4,6,7,8,9,10,11,15], dar numai două dintre lucrări [4,6] se ocupă în mod explicit de problema funcţiei de modelare.
		Secţiuni:
		17.1    Istoric 17.2    Prima metodă de evaluare 17.2.1               Modelarea măsurării 17.2.2               Mărimile de intrare 17.2.3               Bilanţul incertitudinii de măsurare 17.2.4               Evaluarea incertitudinii extinse 17.2.5               Metoda de evaluare la punctul triplu al apei 17.2.6               Funcţia de modelare a Comparaţiilor cheie EUROMET.T-K3 şi EUROMET.T-K4 17.2.6.1                   Metoda de evaluare dezvoltată 17.3    Noua metodă de evaluare 17.3.1               Evaluarea incertitudinii de etalonare la punctul triplu al apei  Bibliografie
	© 2007 Sonia (Tănase) Gaita